vineri, 10 iunie 2011

Cadouri imaginare

In deplasarea facuta recent in partea civilizata a lumii mi-am amintit de placerea prietenului Hungry Mole de a arata masini istorice ce stau in strada. Cand am intalnit acest Morris langa Place des Vosges la Paris m-am gandit ca ar fi un cadou frumos pentru el. Poate-l apreciaza dupa intoarcerea sa din vacanta.



Apoi m-am intalnit la Munchen si cu ceva ce m-a dus cu gandul la un cadou potrivit pentru amicul Popescu. Asta pentru ca mi-am amintit de ilustrarea sa privitoare la fabulatiile noastre privind alternativele la metroul ingropat de Drumul Taberei.



Intre liniile de tramvai, pe acest spatiu verde sunt amplasate cateva statui. Una dintre ele, apartinand lui Orlando di Lasso, a fost parazitata zdravan de adulatorii lui Michael Jackson care, in loc sa-i faca un monument distinct, s-au gandit sa-i puna pozele pe soclul acestui compozitor mort la Munchen in urma cu ceva mai bine de 400 de ani. Nu stiu de ce, poate pentru ca acesta cantase intr-un cor de copii dupa cum ne spune Wikipedia !??


In fine, tot pentru amicul Popescu plasez si urmatoarele imagini ale Les Halles d'Avignon, o surprinzatoare prezenta in orasul medieval aflat in lista patrimoniului mondial. Este vorba despre un perete cu o structura ce cuprinde un sol udat in permanenta printr-un sistem intern si care genereaza un plan de vegetatie foarte amplu. Aici e si o ilustrare a ceea ce imi imaginasem eu ca ar putea fi o rezolvare volumetrica si plastica pentru fundalul caselor din Dorobantilor 16 si 18. In imaginea lucrata schematic pentru mine de catre Mihai Dorcu, partea mai joasa, cu gri inchis, s-ar fi pretat la asa ceva fiind, in capul meu, blocul functional al hotelului de 5 stele ce ar fi trebuit sa cuprinda salile de conferinta, spa, salile de ingrijire si fittness, zona de piscina, tot ce nu avea nevoie neaparata de o expunere de fatada ampla si vitrata. Varianta mea n-a fost in vederile CTUAT ce a mers mai departe pe versiunea prof. Dorin Stefan - "periscopul". Am vazut insa, ulterior, aceasta idee de fundal verde propusa de Vlad Arsene la Palatul Stirbey in una dintre ultimele variante. Despre care am scris si eu mai demult. Acolo estimez insa ca s-a cam "trisat" la imaginile de sinteza.


Iata cum arata asa ceva la Avignon:

5 comentarii:

  1. mersi pentru cadou :)...normalitate prin spatiile astea publice...fatada este intr-adevar interesanta, dar ca sa te "enervez" un pic, uite ca regimul de inaltime al intregii zone e unitar :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Stai linistit ca nu ma enervezi. C'etait mon plaisir ca sa zic asa. Dar dupa cum vezi in articolol meu la care fac trimitere, perspectivele de la nivelul ochiului, din toate unghiurile de unde casele din Dorobanti ar fi putut fi vazute impreuna cu hotelul s-ar fi generat acest efect caci din cauza unghiurilor imi propusesem inaltimi care, suprapuse, ar fi inchis vizual pe cota corniselor blocurilor stanga-dreapta fie ele interbelice fie cel comunist. Volumul cu iarba asta ar fi fost un pic mai avansat, cu diferenta unei circulatii intre fatada si peretele verde iar asta ar fi generat un fundal patriarhal caselor ce trebuia sa ramana vedetele tabloului. Fundalul ar fi fost astfel un paraven verde usor avansat care sa capteze privirea caci volumul nou ar fi fost peste inaltimea cuprinsa intr-un unghi vizual al unui om normal, aflat pe strada. Asa ma gandeam eu, repet, nu din perspectiva "vol d'oiseau" (daca tot ne dam francofoni :) ci din perspectiva de la "genunchiul de grenouille" :) La Avignon nu era cazul de accente verticale caci acesta exista deja si era in spatele meu fata de unghiul de fotografie al pietei cu halele si este turnul medieval Saint Jean iar astuia, evident, nu trebuia sa-i faci concurenta. La Dorobanti banuiesc ca Howard Johnson nu intra in aceeasi categorie de prima donna ce nu poate fi eclipsata.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dacă aş fi unul dintre cei cu bani, aş colecţiona astfel de autoturisme chiar dacă nu am de gând să iau carnet. Desigur, nimic mai vechi de 1970. După anii 70 maşinile au început să semene între ele, să-şi piardă personalitatea.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Bibliotecrau: nu va pot contrazice, nu sunt un priceput in ale masinilor. Dar acest model s-a facut pana in anii '70 si avut ca rude pe cele din seria Mini care au aratat bine toate pana in ziua de azi. Mult mai bine decat face-liftul lui WW Beetle de exemplu. Eu am carnet dar imi ramane totusi problema banilor :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici eu nu mă pricep, dar am internet... :D

    Acel model este în serie 1969. Ca să faceţi o comparaţie cu modelul 1970...

    http://static.cargurus.com/images/site/2009/07/10/03/22/1970-morris-minor-pic-17935.jpeg

    Am şi după 1970 nişte modele pe care le-aş adăuga unui eventual parc auto, anume modelele lângă care am copilărit, dar parcă nu mai sunt chiar atât de vechi încât să fie "de colecţie".

    De exemplu acel Morris 1970 parcă este deja intrat la apă ca să ajungă Fiat 600...

    Sigur, aici sunt păreri şi păreri...

    RăspundețiȘtergere