Am fost angajat prin
concurs în primele zile ale lui 2019 ca să coordonez elaborarea codului
patrimoniului cultural, pornind de la tezele care fuseseră aprobate prin
Hotărâre a Guvernului în noiembrie 2016, la care de asemenea am contribuit destul
de substanţial. De aceea, când în aprilie 2020 m-am văzut nevoit să mă retrag
din proiect, mi s-a zis că nu ar trebui să renunţ la finalizarea acestui cod,
pentru că ar fi ca şi copilul meu ... Oricât de măgulit aş fi fost, am gândit fix
ca în legenda spartanilor antichităţii. Am zis că, decât un copil diform, debil
şi care să se chinuie el toată viaţa şi să-i chinuie şi pe mulţi alţii în jurul
lui, mai bine-l aruncăm în faşă de pe stânci. Ştiu, sună oribil în secolul XXI
o astfel de referinţă, când orice viaţă se menţine artificial, oricâte traume
emoţionale ar putea produce asta. Dar se potrivea argumentului care mi se
servise ca motiv ca să merg mai departe, în ciuda evidentelor împiedicări de
care aveam parte.
În fine, am fost nevoit
să renunţ pentru că era evident că mă loveam de un sabotaj pe care nu puteam
să-l evit. Asta pentru că nimeni dintre cei din poziţiile de gestionare a
proiectului care ar fi putut să readucă lucrurile în făgaşul normal şi cărora le-am
zis că acest mod de lucru duce într-un punct mort nu a şi făcut-o. Pentru că
ceea ce ar fi trebuit să tindă spre clarificare, simplificare, debirocratizare,
părea că avea permanent vocaţia să contrazică aceste obiective. Deocamdată
textul care a rezultat după plecarea mea e într-un circuit cumva confidenţial,
deşi aşa ceva este cu totul anormal şi inacceptabil pentru producerea unei
propuneri legislative. Cei care au fost însă solicitaţi să se pronunţe înainte
de lansarea în dezbaterea publică ce a fost anunţată pentru august sunt deja cam
oripilaţi. Şi am văzut că ceea ce inevitabil a început să se scurgă spre zona
facebook a celor cu aşteptări din domeniu are deja potenţialul de scandal.
De aceea, mă simt
obligat să anunţ de pe acum că ceea ce ar apărea în spaţiul public pe tema
codului patrimoniului cultural nu îmi aparţine iar lucrurile care îmi aparţineau
şi au rămas disparate acolo au fost schimonosite până la un punct în care de fapt
contrazic sensul în care le iniţiasem, eludează logica şi filosofia în care
fuseseră schiţate în temeiul tezelor prealabile. Aşadar cred că am făcut bine
să mă retrag deşi anticipez că oricum voi fi huiduit până la urmă în ciuda
acestei precizări necesare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu