IAR DESPRE CODUL PATRIMONIULUI CULTURAL

La Bookfest s-a lansat o lucrare publicată de Editura Academiei.

M-am aflat acolo cu totul întâmplător, eu venisem de fapt la lansarea cărţii prietenului meu Sergiu Musteaţă, "Noi despre vecini şi vecinii despre noi" – un studiu comparativ al manualelor de istorie din Republica Moldova şi din vecinele sale România şi Ucraina. 

La plecare, trecând pe lângă forfota unui stand de lansare mai amplu, l-am zărit pe prof. dr. Ovidiu Predescu, cu care am avut onoarea să fac parte dintr-unul dintre grupurile de lucru ale Codului Patrimoniului Cultural. Am vrut să-l salut şi aşa am rămas la evenimentul cu pricina, care se referea la o carte despre legislaţia patrimoniului cultural si natural. Deja am primit rugămintea să fac recenzia acestei cărţi pentru Revista Monumentelor Istorice editată de Institutul Naţional al Patrimoniului aşa că aici nu am să comentez decât ceva foarte sumar. Lucrarea are mai mulţi coordonatori iar capitolul I i-a revenit dlui Mircea Duţu. Cred că domnia sa nu a verificat cu adevărat ceea ce au scris cei pe care i-a coordonat. În acest capitol coordonat de domnia sa se vorbeşte şi despre Tezele Prealabile ale Codului Patrimoniului Cultural, la paginile 76 şi 77.

"Ghicitul meu" (dacă aş traduce din engleză cum fac atât de simpatic cei de la Morning Glory/Rock FM) ar fi că dl. Duţu (sau cel coordonat de dânsul) a citit tezele pe diagonală şi cu foarte mare viteză. Altfel nu s-ar explica de ce apar acolo nişte consideraţii care deformează pur şi simplu realitatea textului la care am lucrat şi eu în calitate de coordonator. 

Am să le iau de la coadă la cap dar numai pe câteva dintre ele.

Spune dl. Duţu că: 

"Altfel, aşa cum ni-l prezintă tezele preliminare (sic), viitorul cod nu pare decât o reunire a textelor legale existente într-un act legislativ unic, respectiv o operaţiune strict tehnică, una care s-ar puea realiza şi dintr-o simplă iniţiativă publicistică, fără implicaţie a legislativului" 

Aş zice că cel ce se pronunţă asupra Tezelor Prealabile ale viitorului cod fie n-a citit cu atenţie fie n-a înţeles nimic din ce-a citit, cel mai probabil din cauza superficialităţii lecturii. Sau poate au vrut să-mi dea dreptate pe ceea ce spuneam în public mai demult: 

"Politicienii şi cei aflaţi în domeniile juridic şi administrativ nu au deloc cuprinderea problemelor şi aplecarea asupra necesităţilor patrimoniului, în timp ce oamenii de cultură nu au îndeobşte nici o experienţă sau apetenţă pentru înţelegerea sistemului politico-administrativ. Şi la fel cum clasa de mijloc în societatea noastră este cam prea subţire, la fel şi oamenii de mijloc ai acestei dileme fie nu prea sînt, fie sînt ocupaţi cu supravieţuirea proprie, ceea ce lasă ca viziunile privind protecţia patrimoniului, atîtea cîte or fi, să plutească pe mai departe antagonice în societate." 

Nu, tocmai despre asta este vorba, a nu mai avea texte lipite. Credeam că textul este destul de limpede în teze, la explicarea conceptului, dacă lectura generală nu era suficient de simplă. 

Iată: 

"DESCRIEREA SOLUȚIILOR LEGISLATIVE PROPUSE ÎN CADRUL CODIFICĂRII Propunerea legislativă vine cu o organizare piramidală a informației juridice, pornind de la enunțul unor principii general aplicabile practicilor administrative în relație cu patrimoniul, stabilind un set de reguli comune tuturor speciilor patrimoniului cultural național (tangibil sau intangibil). Urmează o descriere separată pentru toate aceste măsuri ce sunt necesare în mod specific doar uneia sau alteia dintre componentele patrimoniului cultural. Pentru o mai bună înțelegere a conceptelor, separat de articolele de lege propriu-zise, este propus un glosar de termeni care, împreună cu principiile fundamentale, să permită interpretarea unitară și fără echivoc a legii, în concordanţă cu normele de tehnică legislativă în vigoare." 

Adică te uiţi pe conţinutul pe care-l explici şi ai posibilitatea să constaţi - chiar şi pe diagonală - că există un trunchi comun, în titlurile I, II şi III. Apoi există prevederi specifice speciilor patrimoniului, ale fiecăreia în parte, căci cred că e la mintea cocoşului că "exproprierea pentru cauză de utilitate publică" nu prea are ce căuta în relaţie cu patrimoniul imaterial aşa cum "concesionarea" nu cred că se amestecă cu arhivele şi nici măcar cu patrimoniul mobil. Nu? 

Continuă dl Duţu: 

"Nu în ultimul rând, amalgamul de consideraţii de natură diversă, necorelate, fără coerenţă, şi (sic) lipsa rigorii juridice, absolut necesară unui atare proiect, pun sub semnul întrebării oportunitatea şi eficienţa acestui demers". 

Acum, dintr-o eroare, poate mai scapă şi la mine o virgulă înainte de "şi", nu ăsta-i baiul. Nu ştiu nici ce inseamnă "necorelat, fără coerenţă" căci aprecierea dlui Duţu nu este explicată aşa că o iau ca atare, fiind o impresie a domniei sale. Însă aş vrea să spun că, jurist sau cetăţean simplu ca mine, cu toţii trăim în această societate după legi aplicabile în mod egal şi mie şi cunoscătorilor "rigorii juridice". Iar legea 24/2000 privind tehnica legislativă este cea care introduce acest concept de "teze prealabile" (nu teze preliminare cum a spus dl. specializat în rigoarea juridică). Dacă citeşti articolele 27 şi 28 ale legii, afli că aceste teze servesc unui scop oarecum strategic, de stabilire a orientării politice care să fie cât mai larg acceptabilă: "teze prealabile care să reflecte concepţia generală, principiile, noile orientări şi principalele soluţii ale reglementărilor preconizate". Adică nu e vorba despre rigoare juridică ci despre stabilire a căii de urmat pe linie politică pentru că, până la urmă, aceste teze reflectă intenţia unui anume guvern de a-şi orienta iniţiativa legislativă într-un fel anume şi nu în altul. Partea de rigoare juridică se reflectă în proiectul ce se redactează după această fază prealabilă şi, mai ales, în ce iese în final din Parlament. Nu? 

Dl Duţu mai spune şi că: 

"În acelaşi timp, proiectul promovează mai degrabă o codificare a dreptului constant, a celui în vigoare, şi (sic) mai deloc creatoare. Aşa se face că documentul ne propune o structură cu limite pornind de aici, la care se adaugă altele de conţinut şi concepţie" 

Văd că punerea unei virgule înaintea lui "şi" e constantă dar nu ăsta-i baiul, cum spuneam. Limitele şi lipsa creaţiei în conţinut şi concepţie nu sunt explicate, prin urmare le consider tot o opinie, una aproape jurnalistică. Cred că cine a citit cu adevărat tezele a înţeles. Mie mi s-a spus că nu e bine cu "reformă". Mi s-a mai spus de către juriştii din minister că nu s-a mai văzut aşa ceva - un titlu cu principii. Şi mi s-a mai spus că cine a mai văzut glosar de termeni (şi alte câte şi mai câte)? Are într-adevăr şi creaţia o limită căci nimeni nu inventează roata şi nimeni nu porneşte cu adevărat de la zero. Dar dacă e ceva de care mă mândresc din aceste teze, atunci acesta este faptul că am reuşt să promovez această sinteză a Titlului I, anume cele 10 principii. După cum se poate vedea din alte teze prealabile adoptate înainte, tezele prealabile ale patrimoniului cultural au făcut mai mult, în special clarificând SCOPURILE, raţiunile pentru care trebuie să facem această lege. Mă mândresc cu atât mai mult cu cât această "lipsă de creativitate" se regăseşte în proiectul de teze prealabile aferente acţiunii de codificare a urbanismului şi autorizării în construcţii. Acolo s-a făcut trimitere explicită la tezele noastre şi chiar mai mult, replicând modelul lipsit de creativitate, au fost promovate 15 principii, exact aşa cum am făcut şi noi (nimeni alţii înainte, din câte ştiu eu). 

Apoi aş mai semnala o ultimă dudă. 

Se spune în trecerea în revistă a tezelor prealabile ale codului patrimoniului cultural: 

"După cum se poate observa, proiectul promovează o concepţie restrictivă asupra patrimoniului, exclusiv centrată asupra celui cultural, cu excluderea celui natural, includerea peisajului în sfera sa de preocupări, sub pretextul valorii sale estetice, apărând astfel ca forţată". 

Sub pretextul valorii sale estetice? Ce a citit autorul acestei evaluari !? Eu credeam că se referea la Tezele Prealabile ale Codului Patrimoniului CULTURAL. Or, în aceste teze nu se se face referire numai la valori estetice, acestea sunt doar unele ce decurg din definiţiile internaţionale până la urmă. Şi alea internaţionale reflectă această concepţie adusă de francezi încă din 1930, an în care au adoptat o lege a peisajului ce făcea referire inclusiv la acest criteriu (de altfel, doar unul dintre cele patru utilizate la clasarea siturilor NATURALE din lista patrimoniului CULTURAL ŞI NATURAL mondial UNESCO). Mă gândesc că a ratat explicaţiile din titlul IV unde arătam că trebuie lămurită marea confuzie actuală legată de noţiunea de "sit". A ratat să înţeleagă faptul că, în prezent, tot ce este "zonă protejată" nu este acoperit de înţelegerea respectivei zone ca fiind parte a patrimoniului CULTURAL. Zic "cultural" pentru că, din punct de vedere al reglementării planificării amenajării teritoriului şi a urbanismului, există şi zone protejate naturale. Nu cred că e normal să băgăm la sac aceste două categorii care au cu totul şi cu totul alte raţiuni de a fi protejate, partea estetică fiind de departe cea mai subiectivă şi mai greu de susţinut într-un tribunal, de departe cea mai uşor de luat în derâdere (vezi campaniile pro Roşia Montană Gold Corporation, de exemplu). 

Revenind, pare că dl. Duţu sau coordonaţii domniei sale au sărit peste partea din teze care explica: 

"A doua rațiune este necesitatea de a trata distinct ariile culturale, ţinând cont atât de originea juridică a protecției, cât și de caracterul sau de nevoile de protejare pe care acestea le au. Cu origine juridică mai curând în legislația de urbanism și amenajarea teritoriului, statutul acestor zone protejate a fost și este încă unul ambiguu. Se impune transferarea acestei categorii de patrimoniu în sfera de concepție a noțiunii mai largi de mediu și de peisaj cultural. Referirea la „imobile și grupuri de imobile” are ca rațiune distingerea mai clară față de zonele construite care necesită protejare, acestea din urmă neputând fi înțelese ca “grupuri”, ci numai ca „areale” (un teritoriu mai mult sau mai puțin vast, cuprinzând imobile legate de un țesut rural sau urban)." 

Şi mai departe, în titlul dedicat "Peisajului cultural", câteva paragrafe care au scăpat rigorii juridice sau poate doar creativităţii de interpretare:

" Peisajul, în conformitate cu Convenția Europeană a Peisajului, desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populație, al cărui caracter este rezultatul acțiunii și interacțiunii factorilor naturali și/sau umani, indiferent de încadrarea administrativă a acestuia sau de calitatea sa estetică sau scenică. 

Peisajul cultural reprezintă o clasă a peisajului, așa cum a fost acesta definit în Convenția Europeană a Peisajului, reprezentând o formă sau o compoziție de forme de organizare spațială, formală și funcțională a modurilor de locuire, de producție și de exploatare a terenului și a resurselor, reflectând modul specific de raportare a comunităților la mediu. Structura peisajului cultural reflectă sistemele succesive de credințe, obiceiuri și norme privind organizarea socială, spațială, constructivă a comunităților precum și mișcările în teritoriu ale acestora. 

Peisajul cultural reprezintă un teritoriu stabilit pe baza cercetării prealabile care conține elemente de valoare din punctele de vedere natural și cultural, cercetări cuprinse în cadrul planurilor de peisaj teritoriale și locale. În cadrul acestor planuri sunt delimitate și definite ca peisaje culturale teritoriile ce cuprind în perimetrul lor:" 

În fine, sunt multe de comentat pentru atât de multe abureli concentrate în numai două pagini dedicate "punerii sub semnul întrebării a oportunităţii şi eficienţei acestui demers" de stabilire a liniilor directoare pe care proiectul de cod al patrimoniului cultural ar trebui să le aibă. Oricum acest proiect al codului stă acum sub perna şezutului scaunului actualului ministru al culturii. Sper că restul lucrării despre care vorbesc conţine lucruri cu o mai bună conexiune cu realitatea pe care o descrie. Abia aştept să găsesc în carte cazurile de condamnări despre care, la lansarea cărţii, dl. Procuror General spunea că le vom regăsi în acest text ... La prima frunzărire nu le-am găsit. 

PS: În ziua în care am fost, nu am găsit cartea pe care a doua zi urma s-o lanseze prietenul Hungry Mole. Iar a doua zi n-am reusit să ajung la lansare, motiv pentru care m-am scuzat în privat şi mă scuz acum şi public.