Face un creion liniile de lumina pe perete la cheie punctele in jurul abject care urmeaza sa fie montat

Mai poti sa spui ceva ??

Deci sa fiti atenti ca nu tine decat 2 kg, adica nu mai mult de 900 de grame! Succes !



PS: asta e o dedicatie pentru Hungry Mole care stiu ca apreciaza astfel de fineturi comerciale :)

Crima de la Hala Matache

In 3 martie, dl arhitect Serban Sturdza a facut cateva fotografii la Hala Matache. Subiectul era penetrarea "sistemelor de punere in siguranta" si furtul nestingherit de material, chiar din structura de rezistenta originala a Halei.

Apoi a scris si urmatorul text:

DISTRUGERE (VOITĂ ?) A UNUI MONUMENT ISTORIC, ora 11, sâmbata 3 martie 2012 HALA MATACHE, BUCUREŞTI, ROMÂNIA 

Eliberarea amplasamentului prin metode disimulate continuă în prima zi însorită după topirea zăpezilor din ultima perioadă, care ar fi putut prăbuşi acoperişul Halei Matache. Monumentul istoric clasat sub codul LMI 2004 - B-II-m-B-18182, continuă să fie supus unei operaţii subversive de distrugere, care a început în anul 2011 sub privirile aparent indiferente ale Primăriei. După ce şi-a însuşit clădirea prin cumpărare, Primăria tergiversează luarea măsurilor legale privind intervenţiile de urgenţă / necesitate care intră în responsabilitatea sa pentru protecţia patrimoniului din România în general, inclusiv pentru Hala Matache. Mai mult decât atât, distrugerile repetate care vizează prăbuşirea structurii metalice a acoperişului prin spargerea stâlpilor de susţinere din fontă, sunt ignorate atât de Proprietar, cât şi de Poliţia Patrimoniului, sau Poliţia Comunitară. Comentariile în surdină, vehiculate de autorităţi, tind să învinuiască "ţigănia" din zonă, care operează în ascuns, însuşindu-şi astfel materiale de construcţie. Realitatea este cu totul alta: DEMOLAREA SE FACE CU SCOPUL DE A AJUNGE CU TÂRNĂCOPUL ÎN ZONELE SENSIBILE ALE CLĂDIRII, ADICĂ LA STRUCTURA PORTANTĂ FORMATĂ DIN STÂLPII DIN FONTĂ, CARE ESTE APOI DISTRUSĂ (vezi imaginile din data de 3 martie 2012). Astfel, prăbuşirea Halei, aflată în prezent în stare de precolaps provocat va fi înregistrată ca o fatalitate, iar amplasamentul va fi eliberat fără a mai fi necesare formalităţi de declasare sau alte demersuri consumatoare de timp şi energie. A învinui populaţia rromă care locuieşte în cartierul Matache de aceste acte de distrugere, este în cazul de faţă un subiect de diversiune, căci aici problema nu este legată de recuperarea materialelor şi vinderea lor, ci de distrugerea comandată a halei prin atacul punctual asupra elementelor sale vitale. Poziţia de victimă, pe care o adoptă din păcate Primăria Generală a Municipiului Bucureşti nu o absolvă de responsabilităţile pe care le are şi generează un climat de neîncredere care depăşeşte cu mult limitele cartierului Matache. Vă rugăm respectuos să analizaţi fenomenul care se desfăşoară sub ochii dumneavoastră, ţinând cont că în această zonă s-au demolat, pierzându-se definitiv, alte 7 clădiri clasate în Patrimoniul Naţional al României. Este aceasta o acţiune de regenerare urbană a unui cartier istoric sau o acţiune de slăbire a identităţii culturale a Bucureştiului? 

SPRIJINIŢI ORICE INTERVENŢIE POSIBILĂ PENTRU SALVAREA HALEI MATACHE AJUTAŢI PRIMĂRIA ORAŞULUI BUCUREŞTI SĂ-ŞI DEPĂŞEASCĂ INCAPACITATEA ŞI INERŢIA, PE CARE LE PLĂTIM CU TOŢII PREA SCUMP FOLOSIŢI LEGĂTURILE INTERNAŢIONALE PENTRU SALVAREA PATRIMONIULUI ROMÂNESC !

Şerban Sturdza 

Fundaţia ProPatrimonio 

Ce se intampla la Hala Matache este o crima. Cum spuneam si la emisiunea de la TVR Info despre mutarea (presupusa) a Casei Vernescu, pietonizarea Caii Victoriei nu este doar o chestiune utopica insa serveste ca pretext pentru axa Buzesti-Uranus. Monumentele sunt luate in calcul doar cand ne stau in drum. E ca si cum Elena Udrea ar fi finantat o telegondola in Bucegi pentru a carei executie ar fi fost nevoie de mutat Sfinxul vreo suta de metri. Pentru Babe se putea lua un mulaj si executa o replica, pe modelul propus pentru galeriile de la Rosia Montana ...

Ma astept ca in viitorul apropiat, cum nenorocitii care administreaza podul istoric de la Cernavoda nu se ocupa de el, sa ne trezim ca se fura Podul Carol I. E mai nou decat Hala Matache deci poate ca inca nu i-a venit randul desi asteapta cuminte acolo cu miile de tone de fier gata sa ia drumul "centrelor de recuperare".

De la Radu Oltean am luat detaliul. Nu se poate fura? Orice se poate fura cand suntem condusi de niste criminali. Cel de la Bucuresti e Oprescu.

De fata se pare ca fost si politia. Stiu cum e cu politia. Am facut si noi plangere in legatura cu furturile de la Moara lui Assan. Politia noteaza constiincios si apoi cauta. Cauta. ... Cauta ... In cele din urma anunta ca n-a gasit nimic si ca e vorba de "fapte cu autori necunoscuti". Altfel, politia se ocupa cu asa ceva. Prin urmare, daca vreti pe viitor sa cautati o imagine care sa ilustreze "frectie", recomand urmatoarea imagine:

PS: Pentru ca pomeneam de politie si de dificultatea peste poate de a identifica "faptuitorii", m-am gandit sa furnizez doua "indicii" mai vechi, procurate dintr-o serie de la Observatorul Urban.

Pe de alta parte, cand citesc asa ceva, cu sursa a zicerii fiind un tata de arhitect pe nume Victor Rebengiuc ... ma cuprinde depresia. Sincer.

TVR Info. Again

Maiine, 02.03.2012, am sa trec din nou pe la poarta din Pangrati a TVR. Pachetul de stiri de la ora 16.00 al TVR Info are in dezbatere tema dezvoltarii Bucurestiului. Accentul este (am impresia) pe chestiunea presupusei mutari a Casei Vernescu in ideea largirii trotuarelor Caii Victoriei pentru favorizarea transformarii in pietonal a acestei artere.

De la Bucurestii Vechi si Noi o poveste

Povestea trecatorilor din Bucuresti

“Locuiesc de cand m-am nascut in acelasi bloc si nu imi cunosc vecinii. Unii dintre ei s-au mutat. Altii, au plecat intr-o alta lume. Cu totii insa, cei pe care mi-i amintesc dar si cei de acum, au in comun atitudinea rece, distanta. Mai prietenos se dovedeste, din cand in cand, un necunoscut, intr-un magazin. Precum cel care, atunci cand am stranutat, mi-a urat, zambind, “Noroc!” Si desi stiu ca alienarea este o stare caracteristica marilor orase, acest mic detaliu m-a facut sa sper si sa cred ca Bucurestiul este un oras cu oameni frumosi si inima deschisa.”(Andreea Bilig)

Cam asa vedeam eu Bucurestiul in 2010, la intoarecerea dintr-o minunata calatorie in Brazilia. Am scris cuvintele de mai sus pe o coala de hartie uriasa. Au mai scris si altii, anonimi sau persoane publice. Cu totii, prieteni si sustinatori ai proiectului bucurestiivechisinoi si ai postului de radio Bucuresti FM. Gandurile noastre de atunci au fost reunite intr-o carte despre Bucuresti – experiment literar sau literatura experimentala (?), lansata la targul Gaudeamus 2011. “Povestea trecatorilor din Bucuresti” a fost editata intr-un numar de 2000 de exemplare, care au fost oferite celor prezenti la lansare si vizitatorilor targului, dar si Muzeului de Istorie al Municipiului Bucuresti, care ne-a pus la dispozitie fotografiile. Cartea poate fi descarcata acum si in format electronic aici. Volumul este ilustrat cu fotografii de arhiva si innobilat de gandurile si viziunea despre orasul in care locuiesc ale lui Florin Iaru, Emanuel Badescu, Adrian Majuru.

Marmorosch Blank

Doi baieti destepti care au pus la punct (din mai nimic) una dintre cele mai tari banci de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Banca lor n-a fost precum camatarii institutionali de astazi ci a fost un motor esential al progresului Romaniei.

Imaginile provin ditr-o monografie a bancii publicata in 1923.

Si aici mai jos semneaza (in 1887 si respectiv 1873):

Mici detalii 4

Liviu Jicman ne arata cum tinerii liberali din sectorul 6 au pus mana pe lopata pentru a deszapezi niste statii ale transportulu in comun local. Statiile erau inaccesibile de pe trotuare din cauza zapezii. Dar si cand s-o topi zapada! Pai la ce ne asteptam decat la ce e caracteristic Bucurestiului "modern" ? Adica baltoace peste tot din lipsa unei canalizari bine gandite si bine intretinute. Iata din sezon calduros cum arata o trecere de pietoni la Piata Crangasi:

E tipica acestui oras, peste tot unde exista treceri de pietoni exista si concentrari de apa baltita. De exemplu, Edgar Quinet e inaccesibila dinspre fantana de la Universitate de cate ori ploua. Asta pentru ca niste muncitori dibaci au turnat asfalt peste piatra cubica astupand total gurile de scurgere care erau pe acolo. Erau pe acolo pentru ca unii se gandeau la sistemul de canalizare mai serios in vremurile demult apuse.

Acum am senzatia ca lucrurile sunt total scapate din mana in aceasta materie. In 1895 sau 1892 lucrurile stateau alfel (pe un plan de ansamblu cu canalizarile in oras si pe o sectiune aferenta planului de aliniere al strazii Lipscani):

Astazi lucrurile sunt "gandite" astfel:

Nu numai la canalizare care permite baltire dar si la iluminat exista "ganditori" cand vine vorba despre amplasarea felinarelor in centrul istoric:

Imi aduc aminte cand s-a redeschis Calea Grivitei, stateam pe podul Grant si priveam spre Bucuresti Noi. Nu se asfaltase inca dar masinile deja circulau si trasasera o partie sinuoasa. De ce? Pai toti incercau sa evite gurile de canal care erau puse cum au cazut pe plansetele proiectantilor (necoordonati pesemne). N-am inteles nici in ziua de azi de ce un drum nou, facut cu multa sapatura de suprafata si dala peste metrou nu s-a putut face cu o retea de canale regulate. Adica sa fi fost puse toate gurile de vizitare in linie in asa fel incat sa nu calci cu rotile pe capace, sa fi fost grupate ca sa fie mai putine ... chestii din astea minore.

Eu astept cu interes topirea zapezii si sunt curios daca face cineva o statistica in ce priveste cresterea vanzarilor la cizme de cauciuc.Si tot de aceea nu mai folosesc transportul in comun si aglomerez soselele capitalei. Dar nu fac niciodata precum unii pe care ii vedeti aici.

PS: Multumesc Cristinei Chira, cred ca ea este cea care a cercetat dosarul cu planul canalizarii din 1895

Se putea !??? (Grecia)

Laurei Stoica ii placea foarte mult sa spuna un banc. Il spunea cu verva. De la ea l-am auzit si il spun aici pe repede inainte, nu asa spumos cum o facea ea:

Un ghebos urat prinde pestisorul de aur. Asta ii spune ca poate sa-i indeplineasca trei dorinte daca ii da drumul. Ghebosul ii cere trei tampenii nesemnificative. Dupa ce-si face treaba, pestisorul isi exprima admiratia fata de puterea de stapanire de care a dat dovada ghebosul explicandu-i ca altii i-au cerut sa-i faca frumosi ca soarele, destepti precum Kasparov si putred de bogati. La care ghebosul intreaba cu mirare : "Se putea !???"

Vad si eu stirea asta :
http://www.cotidianul.ro/alegeri-anticipate-in-grecia-in-luna-aprilie-172716/
http://www.antena3.ro/externe/grecia-va-organiza-in-aprilie-alegeri-parlamentare-anticipate-155240.html

asa ca intreb: "Se putea !???" Adica la ei nu se produce "destabilizare" ??? La ei s-ar putea pana in aprilie !??? Ne-ar mai ramane timp si pentru localele din iunie !???? Adica se putea !???

Ministere serioase. Adica de acum 150 de ani

Lascar Catargi. Ministru de interne in 1871. Berca. Ministru de interne propus in 2012.
Suna cam rau alaturarea nu-i asa? Cum am ajuns in asa hal? Adica sa avem o mana de tradatori abjecti in functii precum ministerul apararii sau la cel de interne? O fi pe traditia romaneasca a intorsului armelor ...
Si un prim-ministru fost sabotor al fostului prim-ministru Tariceanu ... Cum altfel sa fi fost daca e unul dintre ultimii comunisti (la fel ca Boc) lingai pur-sange care servesc pe securistul de Anvers? Jalnic ... Din urma cu 150 de ani cateva anteturi "de sezon", de alegeri (sursa: varii documente de la Arhivele Nationale Directia Municipiului Bucuresti, fond PMB Tehnic). Eu inca mai sper ca vor fi anticipate.

Ministerul de interne din 1863 si 1871:

Ministerul agriculturii, comertului si lucrarilor publice din 1862:

Ministerul cultelor si al instructiunii publice din 1886:

Consiliul municipal Bucuresti din 1860:

Si la final dar nu cel de pe urma, instrumentul cel mai util administratiei Romaniei moderne de azi dar cu anteturi din 1861:

Vai de capul nostru ...

Acei caini minunati si padocurile lor zburatoare

Recent, intr-o comunitate de dezbateri privind interesul public, a fost deschisa din nou problema cainilor comunitari. In cursul schimburilor de pareri, dupa ce Radu Oltean a avut niste opinii mai ferme si a generat o reactie de sapuneala agresiva din partea mai multor persoane, am indraznit sa intervin si eu ca sa arat concret ca lucrurile nu sunt in regula. Ati mai vazut la mine pe blog ca in fata blocului meu se afla un lagar de refugiati canini si consecintele acestui fapt. Multi. Am spus ca sunt multi. Cineva mi-a raspuns, implicit facandu-ma mincinos, adresandu-mi la punctul 5 al interpelarii sale urmatoarea parere:

"5. Nu trebuia sa spuneti ca linga blocul dvs sunt 25 de canii, ca fiti sigur nu v-a crezut nimeni, caci practic nu are cum sa se intimple o astfel de situatie, doar daca , cu exceptia dvs si a d-ului Oltean , celalti vecini ii iubesc, hranesc si adapostesc. Va doresc sa aveti uneori timp cit sa observati din cind in cind etologia canina" 

Acum stiu ca parea greu de crezut ca asa ceva se putea intampla in capitala unei tari europene:

Nu stiu cum s-a facut dar chiar in ziua acelei fotografii, la vreo trei ore dupa, au venit in sfarsit oamenii primariei sa ridice tabara:

Dl Poteras - pe principiul "porcul nu se ingrasa in ajun ... da' se satura!" - a facut in sfarsit gestul de a asigura confortul auditiv, olfactiv, vizual al cetatenilor din mai multe blocuri care inteleg ca au depus sesizari nenumarate intr-o lunga perioada de timp. Interpelarea de care spuneam continea insa si urmatoarea intrebare (retorica):

"3 ( intrebare retorica ) ca cetatean care sunteti deranjat de prezenta canilor, si pe buna dreptate, ati castrat-sterilizat vreun caine dintre cei care va deranjeaza ? Asa din cosnstiinta cetateaneasca si ca datorie fata de dvs si concetatenii dvs.....".

Aici m-am cam aprins pentru ca deja sunt obisnuit cu astfel de eroare de judecata cand vine vorba de monumente: "da' sa vad eu cati bani a adus ONG-ul lu' peste" sau "da' astia care fac gat ca se darama "maghernitele" cate case au reparat ei" si alte asemenea. Gresit, gresit, gresit. Oamenii nu se aduna ca sa se stranga. Ei se aduna intr-o comunitate pentru a face lucruri in comun, coordonarea fiind delegata unor autoritati. Care primesc bani din taxe si impozite ca sa se ocupe de interesul comun. De la Regulamentele Organice incoace acestea au fost definite ca :

Astea sunt doar o parte dintre indatoririle de baza ale oricarei administratii locale de peste 180 de ani incoace. Asadar, daca exista voluntari, atunci acestia ar trebui doar sa ajute, sa faca lucruri suplimentar unui anume barem si nu sa se substituie autoritatii. De exemplu, la punctele in care sunt stransi cainii fara stapani, sa asigure prin contributie voluntara resursele pentru ca acei caini sa stea o saptamana mai mult pana la adoptia eventuala decat ii poate tine primaria. Sau sa aduca medicamente si pentru caiinii care s-ar dovedi mai multi decat estimarile bugetare ale primariei. Dar nu ar fi bine ca activitatea hingherilor si a directiei de specialitate a primariei sa fie substituite de ONG. Pentru ca orice ONG ar tinde sa faca aceasta chestie pe termen nedefinit pentru a-si asigura o activitate (salariata in cazul organizatorilor, neplatita pentru voluntarii pe care ii atrag) iar primariile s-ar culca pe ureche ca are cine sa le faca treaba. In plus, lucrurile facute din initiativa "gospodareasca" nu de putine ori genereaza situatii neplacute sau conflicte cu alti cetateni atat timp cat nu sunt hotarate intr-o forma de decizie colectiva oarecare.

Ar fi oricum bizar sa ies de capul meu pe strada in halat alb, cu un cleste si un sis in mana sa prind caini ca sa-i castrez nu-i asa? De fapt am vrut sa atrag atentia ca problema cainilor din Bucuresti are cel putin 175 de ani. In raport cu perioada asta a trecut foarte putin timp de cand Basescu avea prilegul sa ranjeasca spre Brigitte Bardot. Intr-un proiect de buget din 1836 (scos dintr-o carte scrisa in 1936 de ing. Vartosu si pe care am primit-o cu imprumut de la dl. prof. Pippidi caruia ii multumesc) apare si un serviciu de hingheri. Care avea cam 1% din bugetul de cheltuieli.

Nu vreau sa fie omorati cainii. Dar nici nu-i vreau sa-mi latre in haite sub geam. Imi plac cainii dar nu mai vreau sa-mi aud copilul spunand sa fiu atent ca o duc numai pe unde e pipi si caca de caine (acum se vede mai clar fiind zapada). De fapt, oarecum sunt ingrijorat acum pentru ca desfiintarea padocului a dus la largirea tarcului unde oamenii ar trebui sa-si scoata cainii pentru nevoile zilnice. In imaginea de mai jos ii vedeti pe cei care erau foarte constiinciosi in ingrijirea acelor caini nefericiti, atat in aducerea apei si hranei cat si in asigurarea curateniei. Acele multe puncte negre de pe zapada cred ca e limpede ce reprezinta - voluntarii curatau, ce-i drept, regulat acest padoc. In conditiile in care in tarcul cainilor cu stapan nu vad niciodata stapanii cu pungulita prevazuta de lege pentru asigurarea curateniei, am senzatia ca primaria nu va face curat la fel de des asa ca va mirosi in continuare aproape ca la gradina zoologica pe langa tarcul lupilor ...